Dinții care se mișcă: Cauze frecvente și tratamente moderne

Când observi că un dinte se mișcă, reacția firească este îngrijorarea. De cele mai multe ori, nu apare durere, iar tocmai acest lucru creează incertitudine. Mobilitatea dentară nu este ceva ce ignorăm, dar nici nu înseamnă automat că dintele este compromis. Este necesar să analizăm întotdeauna cauza din spatele acestei modificări, pentru a înțelege ce se întâmplă și ce soluții există în fiecare situație.

Cauzele mișcării dinților

Boala parodontală

Parodontoza (boala parodontală) este cea mai frecventă cauză a mișcării dinților. Inflamația gingivală persistentă afectează treptat țesuturile de susținere, inclusiv ligamentul parodontal, iar dintele își pierde stabilitatea, uneori chiar în absența durerii. În cadrul consultației, evaluăm gradul inflamației și contextul clinic, deoarece mobilitatea este un semn clinic, nu un diagnostic în sine.

Reducerea suportului osos

Stabilitatea dintelui depinde de integritatea osului care îl susține. Atunci când suportul osos se reduce, de regulă ca efect al inflamației cronice, dintele poate deveni mobil. Acest proces este lent și adesea asimptomatic în stadiile inițiale.

Trauma dentară sau forțele excesive asupra dinților

Dinții care se mișcă pot apărea și în urma exercitării unor forțe prea mari asupra lor. Vorbim atât despre lovituri sau accidente, cât și despre situații mai puțin evidente, precum o mușcătură dezechilibrată sau scrâșnitul dinților (bruxism). În aceste cazuri, dintele este suprasolicitat constant.

Modificări ale ligamentului parodontal

Ligamentul parodontal este structura elastică care conectează dintele de os și amortizează forțele din timpul masticației. Acesta se poate modifica atunci când este supus unor forțe excesive, inflamației persistente sau dezechilibrelor ocluzale. Ca urmare, ligamentul își pierde capacitatea normală de susținere, iar dintele poate deveni mai mobil, chiar dacă osul nu este încă semnificativ afectat.

Anumite afecțiuni generale care influențează osul și țesuturile de susținere

Diabetul, de exemplu, poate afecta capacitatea organismului de a controla inflamația și de a menține echilibrul tisular.

Factori hormonali

În anumite perioade, precum sarcina, pot apărea modificări temporare ale țesuturilor gingivale. Acestea pot fi asociate cu o ușoară mobilitate dentară, de obicei tranzitorie.

Simptomele asociate cu dinții care se mișcă

Atunci când un dinte își pierde din stabilitate, pot apărea anumite semne care se manifestă treptat.

Senzația de dinte „slăbit” sau instabil

Mulți pacienți descriu o mișcare ușoară la atingere sau în timpul masticației. Această senzație poate apărea chiar și în absența durerii, motiv pentru care este adesea ignorată la început.

Disconfort la masticație

Pe măsură ce stabilitatea dintelui scade, mestecarea poate deveni inconfortabilă, mai ales pe partea afectată. Disconfortul nu este neapărat intens, dar este persistent și apare mai ales la alimente mai dure.

Modificări ale poziției dinților

Dinții care se mișcă își pot modifica, în timp, poziția. Pacienții observă uneori spații apărute între dinți sau o schimbare a alinierii.

Inflamație sau sângerare gingivală asociată

În multe cazuri, dinții care se mișcă sunt însoțiți de gingii inflamate, sensibile sau care sângerează ușor la periaj. Acest semn sugerează prezența unui proces inflamator activ în jurul dintelui.

Sensibilitate locală

Unii pacienți pot resimți o sensibilitate crescută în zona dintelui mobil, mai ales la presiune. Aceasta nu este constantă și poate varia de la o zi la alta. Sensibilitatea indică faptul că structurile de susținere sunt suprasolicitate sau inflamate.

Absența durerii (în stadiile inițiale)

Mobilitatea dentară poate evolua fără durere în stadiile inițiale. Lipsa durerii nu înseamnă lipsa unei probleme. Tocmai de aceea, evaluarea clinică este esențială chiar și atunci când simptomul pare minor

Tratamente moderne pentru dinții care se mișcă

Tratamentul dinților care se mișcă începe întotdeauna cu identificarea cauzei care a dus la pierderea stabilității, deoarece abordarea diferă în funcție de mecanismul implicat.

Tratamentul inflamației

În majoritatea cazurilor, dinții care se mișcă sunt asociați cu un proces inflamator. De aceea, primul pas în tratament este controlul inflamației, fie la nivelul gingiei și al osului, fie în interiorul dintelui.

În cazul inflamației parodontale, acest lucru presupune curățarea profesională a dinților și a zonelor de sub gingie, pentru a reduce placa bacteriană și depozitele care irită țesuturile. Atunci când inflamația are origine endodontică, tratamentul vizează eliminarea infecției din interiorul dintelui.

După controlul sursei inflamatorii, țesuturile din jur pot începe să se vindece, iar mobilitatea este reevaluată înainte de a lua alte decizii terapeutice.

Terapie cu laser

În cazurile în care mobilitatea dentară este legată de boala parodontală, terapia cu laser poate fi utilizată ca adjuvant al tratamentului pentru parodontoză. Laserul ajută la reducerea inflamației și a încărcăturii bacteriene din jurul dintelui, facilitând vindecarea țesuturilor de susținere.

Splintarea dinților mobili

Splintarea se realizează prin fixarea dintelui mobil de dinții vecini, folosind un material de susținere aplicat pe suprafața lor. Cel mai frecvent, se utilizează o bandă subțire din fibră de sticlă, care este adaptată și fixată cu material compozit.

Procedura este minim invazivă și se efectuează după controlul inflamației, pentru a reduce mișcarea dintelui în timpul funcției, percepută de pacient ca o „întărire a dintelui care se mișcă”.

Monitorizarea dintelui

Monitorizarea presupune evaluarea periodică a stabilității dintelui și a stării gingiei din jur, prin controale regulate. În cadrul acestor vizite se urmăresc eventualele modificări de mobilitate, inflamație sau disconfort, pentru a interveni doar dacă situația se schimbă. Această abordare este posibilă atunci când:

• inflamația este controlată,
• nu există traumă ocluzală activă,
• mobilitatea nu este deranjantă pentru pacient.

Intervenții chirurgicale

Intervențiile chirurgicale pot fi indicate atunci când mobilitatea dentară este asociată cu:

• afectare parodontală avansată,
• nu răspunde la tratamentele conservative.

Acestea permit curățarea profundă a zonelor afectate și controlul inflamației, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de susținere ale dintelui.

Tratamentul cu implant dentar

Implantul dentar este indicat atunci când dintele mobil nu mai poate fi păstrat în siguranță, ca urmare a pierderii severe a suportului sau a unei infecții care nu poate fi controlată. În aceste situații, înlocuirea dintelui face parte dintr-un plan de tratament etapizat, orientat spre refacerea funcției.

În cazuri atent selectate, acest lucru poate fi realizat printr-un protocol de tip dinți ficși în 24 de ore, care presupune inserarea implanturilor și fixarea unei lucrări provizorii într-un interval scurt de timp, după evaluarea completă a pacientului.

Prevenirea mișcării dinților

Nu toate situațiile pot fi prevenite, mai ales atunci când mobilitatea apare în urma unui traumatism sau accident. Totuși, există măsuri simple care pot reduce riscul apariției problemelor la nivelul dinților și al țesuturilor de susținere

Igiena orală adecvată

O igienă orală corectă joacă un rol esențial în prevenirea mișcării dinților, mai exact a inflamației gingivale și parodontale, una dintre principalele cauze ale mobilității dentare.

Periajul regulat, completat de curățarea spațiilor dintre dinți, ajută la controlul plăcii bacteriene.

Evitarea fumatului și a vapingului contribuie, de asemenea, la menținerea sănătății gingiilor și a osului de susținere.

Vizite regulate la dentist

Controalele periodice permit identificarea timpurie a problemelor care pot duce, în timp, la instabilitatea dinților. În cadrul acestor vizite, pot fi depistate semne de inflamație, traumă ocluzală sau uzură excesivă. Pentru pacienții care scrâșnesc dinții, purtarea unei gutiere de protecție poate reduce suprasolicitarea și riscul de mobilitate.

Alimentație sănătoasă

O alimentație echilibrată susține sănătatea osului și a dinților. Aportul adecvat de calciu și vitamina D este important pentru menținerea densității osoase și a structurii de susținere a dinților. În combinație cu un stil de viață echilibrat, aceste măsuri contribuie la reducerea riscului de probleme dentare pe termen lung.

Dinții care se mișcă – ce este important să faci?

Dinții care se mișcă sunt un semn că ceva s-a schimbat la nivelul țesuturilor care îi susțin. Identificarea cauzei este esențială pentru a stabili dacă dintele poate fi stabilizat, monitorizat sau necesită tratament specific. O evaluare realizată la timp ajută la alegerea soluției potrivite și la prevenirea complicațiilor.

Dacă observi că un dinte își pierde din stabilitate, programează un consult stomatologic pentru o evaluare corectă și un plan de tratament adaptat situației tale.

Întrebari frecvente (FAQ)

Cât timp pot aștepta dacă observ că un dinte se mișcă?

Nu este recomandat să amâni evaluarea. Chiar dacă mobilitatea este ușoară și nu provoacă durere, cauza poate progresa în timp. O evaluare realizată din timp crește șansele de stabilizare și reduce riscul unor intervenții mai complexe.

Se poate stabiliza un dinte mobil fără operație?

În multe cazuri, da. Dacă mobilitatea este cauzată de inflamație sau de suprasolicitare, stabilizarea se poate obține prin tratamente conservative, precum controlul inflamației, ajustări ocluzale sau splintare. Necesitatea unei intervenții chirurgicale se stabilește doar după reevaluare.

Când nu mai poate fi salvat un dinte care se mișcă?

Un dinte nu mai poate fi păstrat atunci când suportul de susținere este sever compromis sau infecția nu poate fi controlată. În aceste situații, extracția și înlocuirea dintelui reprezintă soluția sigură, stabilită în funcție de fiecare caz.

Pot face ceva acasă pentru un dinte care se mișcă?

Un dinte permanent mobil necesită tratament stomatologic. Până la consult, se recomandă evitarea alimentelor dure, clătiri cu apă sărată și menținerea unei igiene orale riguroase. Aceste măsuri nu tratează mobilitatea, dar pot reduce riscul de agravare.

Când este necesară extracția unui dinte mobil?

Extracția este recomandată doar atunci când dintele nu mai poate fi salvat în siguranță, iar inflamația sau pierderea de suport nu pot fi controlate prin alte tratamente.

Referințe

Herrera, D., Tonetti, M. S., Chapple, I., Kebschull, M., Papapanou, P. N., Sculean, A., Abusleme, L., Aimetti, M., Belibasakis, G., Blanco, J., Bostanci, N., Bouchard, P., Buduneli, N., Calciolari, E., Carra, M. C., Chackartchi, T., Dannewitz, B., Danser, M., Deng, K., & Derks, J. (2025). Consensus Report of the 20th European Workshop on Periodontology: Contemporary and Emerging Technologies in Periodontal Diagnosis. Journal of Clinical Periodontology. https://doi.org/10.1111/jcpe.14152